1. Când vii smerit să te închini l-al vieții sfânt altar,
Ca să aduci o zi cu drag lui Dumnezeu în dar,
Dezleagă-a răutății lanțuri și eliberat,
Dă drumul celor ce-n robie poate i-ai legat!

R: Atunci lumina ta ca zorile va răsări
Și viața ta ca o grădină iarăși va-nflori,
Când vei striga spre Cer cu lacrimi, din necazul tău,
La ruga ta ne-ntârziat răspunde Dumnezeu!
În suflet vindecarea din nou va încolți,
Pe temelii străbune cetăți noi vei zidi,
În locuri fără apă de corbi vei fi hrănit,
Că Dumnezeu va ocroti pe cel neprihănit!

2. În ziua jertfei ce-o aduci tu să nu uiţi nicicând
Să dai din pâinea ta cu drag și celui ce-i flămând!
La ușa casei când, lovit, va bate cel sărman,
Fii gata rănile să-i legi, ca un samaritean!

3. Dacă picioru-ţi vei opri să nu-ţi mai împlinești,
În ziua pusă pe altar, dorinţele-ţi firești;
De vorbe grele ce rănesc tu limba-ţi vei păzi,
Și de iubirea-ți va fi țel în viață zi de zi...